recurge

română

Etimologie

Din re- + verbul a curge (după franceză recourir).

Pronunție

  • AFI: /reˈkur.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
recurge
Infinitiv a recurge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 recurg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să recurgă
Participiu recurs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) a apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din recurge.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru recurge.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru recurge.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.