fragment

română

Etimologie

Din franceză fragment < latină fragmentum.

Pronunție

  • AFI: /fraɡˈment/


Substantiv


Declinarea substantivului
fragment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fragment fragmente
Articulat fragmentul fragmentele
Genitiv-Dativ fragmentului fragmentelor
Vocativ fragmentule fragmentelor
  1. bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.