frecătură

română

Etimologie

Din latină fricatura.

Pronunție

  • AFI: /fre.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
frecătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frecătură frecături
Articulat frecătura frecăturile
Genitiv-Dativ frecăturii frecăturilor
Vocativ frecătură frecăturilor
  1. frecare.
  2. loc care poartă urma unei frecări.
  3. (fig.) mustrare aspră.
  4. (fig.) (la pl.) divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.