neînțelegere
română
Etimologie
Din ne- + înțelegere.
Pronunție
- AFI: /ne.ɨn.ʦeˈle.ʤe.re/
- (în limbajul curent) AFI: /nen.ʦeˈle.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului neînțelegere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | neînțelegere | neînțelegeri |
| Articulat | neînțelegerea | neînțelegerile |
| Genitiv-Dativ | neînțelegerii | neînțelegerilor |
| Vocativ | neînțelegere | neînțelegerilor |
- faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere.
- dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă.
- confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.