confuzie

română

Variante

Etimologie

Din franceză confusion < latină confusio, confusionis.

Pronunție

  • AFI: /konˈfu.zi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
confuzie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confuzie confuzii
Articulat confuzia confuziile
Genitiv-Dativ confuziei confuziilor
Vocativ confuzie confuziilor
  1. faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme).
  2. (jur.; în forma confuziune) stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.