conflict
română
Etimologie
Din latină conflictus < confligere. Confer franceză conflit.
Pronunție
- AFI: /konˈflikt/
Substantiv
| Declinarea substantivului conflict | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conflict | conflicte |
| Articulat | conflictul | conflictele |
| Genitiv-Dativ | conflictului | conflictelor |
| Vocativ | ' | ' |
- neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord.
- Conflict social.
- Conflict psihologic.
- război.
- Conflict armat.
- contradicție între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă epică sau dramatică.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- conflict armat
- conflict de frontieră
- conflict intern
Locuțiuni
Traduceri
dezacord; ceartă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.