ciocnire

română

Etimologie

Din a ciocni.

Pronunție

  • AFI: /ʧjok'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocnire ciocniri
Articulat ciocnirea ciocnirile
Genitiv-Dativ ciocnirii ciocnirilor
Vocativ ciocnire ciocnirilor
  1. acțiunea de a (se) ciocni.
  2. lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură.
  3. (fig.) luptă între interese sau idei diferite.
  4. (fig.) bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.