ciocnitură

română

Etimologie

Din a ciocni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧjok.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocnitură ciocnituri
Articulat ciocnitura ciocniturile
Genitiv-Dativ ciocniturii ciocniturilor
Vocativ ciocnitură ciocniturilor
  1. ciocnire.
  2. crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul).


Traduceri

Anagrame

  • concurații

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.