necuviință

română

Etimologie

Din ne- + cuviință.

Pronunție

  • AFI: /ne.ku.viˈin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
necuviință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necuviință necuviințe
Articulat necuviința necuviințele
Genitiv-Dativ necuviinței necuviințelor
Vocativ necuviință necuviințelor
  1. lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.