amărăciune

română

Etimologie

Din amar + sufixul -ăciune.

Pronunție

  • AFI: /a.mə.rəˈʧju.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
amărăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amărăciune amărăciuni
Articulat amărăciunea amărăciunile
Genitiv-Dativ amărăciunii amărăciunilor
Vocativ amărăciuneo amărăciunilor
  1. mâhnire, tristețe; amărâre.
  2. (rar) amăreală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.