amăreală
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /a.mə're̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului amăreală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amăreală | amăreli |
| Articulat | amăreala | amărelile |
| Genitiv-Dativ | amărelii | amărelilor |
| Vocativ | amărealo | amărelilor |
- (proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune.
- Amăreala pelinului.
- (bot.) (Polygala vulgaris) mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare; șopârliță.
Sinonime
- 1: amărăciune
- Polygala: (bot.) (livr.) poligală
- Polygala comosa: (bot.) (reg.) șopârliță
- Polygala vulgaris: (bot.) (reg.) șerpăriță, șerpânță, șopârliță.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
|
Traduceri
amărăciune
|
|
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.