albastru

română

Etimologie

Din latină albaster

Pronunție

  • AFI: /al'bas.tɾu/


Substantiv


Declinarea substantivului
albastru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ albastru albastre
Articulat albastrul albastrele
Genitiv-Dativ albastrului albastrelor
Vocativ albastrule albastrelor
  1. una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo.
    culoarea albastru:   

Cuvinte compuse


Adjectiv


Declinarea adjectivului
albastru
Singular Plural
Masculin albastru albaștri
Feminin albastră albastre
Neutru albastru albastre
  1. de culoarea cerului senin.
    Culoarea albastră.
  2. (fig.) melancolic, trist.

Sinonime

  • (Olt.) turchez

Cuvinte derivate

Expresii

  • Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie
  • Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil
  • (fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.