spectru

română

Etimologie

Din franceză spectre, germană Spektrum.

Pronunție

  • AFI: /'spek.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
spectru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spectru spectre
Articulat spectrul spectrele
Genitiv-Dativ spectrului spectrelor
Vocativ spectrule spectrelor
  1. ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată.
  2. ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe.
  3. totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc.
  4. totalitate a radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate).
  5. fantasmă, fantomă.
  6. (fig.) ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent.

Cuvinte compuse

  • spectru atomic
  • spectru electromagnetic
  • spectru molecular
  • spectru optic
  • spectru vizibil


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.