magnet
română
Etimologie
Din neogreacă maghnitis.
Pronunție
- AFI: /maɡˈnet/
Substantiv
| Declinarea substantivului magnet | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | magnet | magneți |
| Articulat | magnetul | magneții |
| Genitiv-Dativ | magnetului | magneților |
| Vocativ | ' | ' |
- corp metalic, care are proprietatea de a atrage fierul și de a acționa asupra altor corpuri cu proprietăți asemănătoare.
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.