albăstrime

română

Etimologie

Din albastru + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /al.bəs'tri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
albăstrime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ albăstrime albăstrimi
Articulat albăstrimea albăstrimile
Genitiv-Dativ albăstrimii albăstrimilor
Vocativ albăstrimeo albăstrimilor
  1. calitatea de a fi albastru; culoare albastră.
  2. întindere de culoare albastră; spațiu albastru.
  3. (înv., peior.) termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; (p.ext.) ciocoime.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.