culoare
română
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kuˈlo̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului culoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culoare | culori |
| Articulat | culoarea | culorile |
| Genitiv-Dativ | culorii | culorilor |
| Vocativ | culoareo | culorilor |
- totalitatea radiațiilor de lumină de diferite frecvențe pe care le reflectă corpurile și care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor.
- fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva.
- substanță întrebuințată pentru a vopsi, a picta etc., materie colorantă.
- fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărțile de joc după culoare și forma punctelor.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) (despre oameni) de culoare = care are pigmentație neagră, galbenă etc.
Expresii
- A avea culoare = a avea obrajii rumeni, arăta bine
- A-și pierde culoarea = a) (despre fața omului) a deveni palid; b) (despre țesuturi) a se decolora
Traduceri
impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe
|
|
Anagrame
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.