retină

română

Etimologie

Din franceză rétine.

Pronunție

  • AFI: /re'ti.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
retină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ retină retine
Articulat retina retinele
Genitiv-Dativ retinei retinelor
Vocativ retină retinelor
  1. membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului și alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.