colora

română

Etimologie

Din franceză colorer < latină colorare.

Pronunție

  • AFI: /ko.lo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
colora
Infinitiv a colora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 colorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să coloreze
Participiu colorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi.
  2. (v.tranz.) (fig.) a da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc., a nuanța, a reliefa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.