nuanță

română

Etimologie

Din franceză nuance.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
nuanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nuanță nuanțe
Articulat nuanța nuanțele
Genitiv-Dativ nuanței nuanțelor
Vocativ nuanță nuanțelor
  1. fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de compoziția sa cromatică.
  2. (p.gener.) culoare.
  3. (fig.) diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același gen; varietate de manifestare a unei acțiuni, a unui sunet, a unei senzații etc.
  4. aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt.
  5. ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor; caracter, notă particulară.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.