anunța
română
Etimologie
Din franceză annoncer < latină annuntiare.
Pronunție
- AFI: /a.nun'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului anunța | |
| Infinitiv | a anunța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
anunț |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să anunțe |
| Participiu | anunțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința.
- I-am anunțat sosirea mea.
- a vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare).
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a încunoștința
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.