încunoștința

română

Etimologie

Din în- + cunoștință.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.noʃ.tin'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
încunoștința
Infinitiv a încunoștința
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 încunoștințez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să încunoștințeze
Participiu încunoștințat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.