nuanța
română
Etimologie
Din franceză nuancer.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului nuanța | |
| Infinitiv | a nuanța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
nuanțez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să nuanțeze |
| Participiu | nuanțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a reproduce, a da nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe.
- (v.tranz.) (fig.) a pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.