întrebuințat

română

Etimologie

Din a întrebuința.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.bu.in'ʦat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întrebuințat
Singular Plural
Masculin întrebuințat întrebuințați
Feminin întrebuințată întrebuințate
Neutru întrebuințat întrebuințate
  1. de care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.