cor

română

Etimologie

Din latină chorus. Confer germană Chor.

Pronunție

  • AFI: /kor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cor coruri
Articulat corul corurile
Genitiv-Dativ corului corurilor
Vocativ corule corurilor
  1. grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală.
  2. compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții.
  3. (în teatrul antic) grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; (p.ext.) versurile cântate de acest grup.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) în cor = (toți) deodată, în același timp, împreună.

Expresii

  • A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele)


Traduceri

Etimologie

Confer cori.

Pronunție

  • AFI: /kor/


Substantiv

  1. formă alternativă pentru cori.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.