picta
| Vezi și : pictă |
română
Etimologie
Derivat regresiv din pictor și pictură sau din latină *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta.
Pronunție
- AFI: /pikˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) picta | |
| Infinitiv | a (se) picta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pictez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) picteze |
| Participiu | pictat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și a culorilor.
- A picta un tablou; a picta un aspect din natură.
- (absol.) a se ocupa cu pictura, a practica pictura.
- a acoperi sau a împodobi cu picturi un obiect, un material.
- (v.refl.) (fam. și depr.; despre femei) a se farda (exagerat).
- (fig.) a caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a executa o pictură
|
|
Etimologie
Din picta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru picta.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.