pensulă
română
Etimologie
Din germană Pinsel < franceza veche pincel. Origine latină penicillus.
Pronunție
- AFI: /ˈpen.su.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pensulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pensulă | pensule |
| Articulat | pensula | pensulele |
| Genitiv-Dativ | pensulei | pensulelor |
| Vocativ | ' | ' |
- instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață.
- O pensulă de vopsit.
Sinonime
Cuvinte derivate
- pensula
- pensulare, pensulație
- pensulat
Traduceri
unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc.
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.