pensulă

română

Etimologie

Din germană Pinsel < franceza veche pincel. Origine latină penicillus.

Pronunție

  • AFI: /ˈpen.su.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pensulă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pensulă pensule
Articulat pensula pensulele
Genitiv-Dativ pensulei pensulelor
Vocativ ' '
  1. instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață.
    O pensulă de vopsit.

Sinonime

  • (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.