metal

Etimologie

Din franceză métal.

Pronunție

• AFI: /me'tal/

Substantiv

1. nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; (p.ext.) aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc.
2. (fig.) bani.
3. (pop.; la pl.) substanță chimică.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

Etimologie

Din engleza medie, care provine din franceza veche metal < latină metallum. Provine din greacă antică μέταλλον (métallon, "mină, carieră"), derivat din μέταλλευειν (métalleuein, "a extrage, a exploata, a scoate") < de origine necunoscută, poate din μέταλλαν (métallan, "a căuta").

Pronunție

• AFI: /'mɛtəl/

Substantiv

metal, (nenumărabil și numărabil; pl. metals)

1. (chim.) metal

   The sword was made from a strong type of metal.

2. (spec.) pietriș, macadam
3. (în heraldică) tinctură deschisă de metal; argintiu; auriu
4. (spec.) sticlă topită
5. (muz.) heavy metal
6. (înv. și fig.) ardoare, avânt, înflăcărare
7. (min.) minereu
8. (ieșit din uz) mină, carieră
9. (în Anglia, ieșit din uz, la pl.) șină

Adjectiv

metal (comp. more metal, sup. most metal)

1. (muz.) de heavy metal

Verb

1. a pune pietriș pe, a macadamiza

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary