sticlă

Variante

• steclă

Etimologie

Din slavă (veche) *stьklo < limba gotică 𐍃𐍄𐌹𐌺𐌻𐍃 (stikls).

Pronunție

• AFI: /ˈsti.klə/

Substantiv

1. substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire.
2. material asemănător cu sticla.
3. obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă.
4. (la sg.; depr.) monoclu.
5. (spec.) vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă; care servește la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conținută de acest vas.
6. placă subțire de sticlă cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uși, cu care se acoperă tablourile etc.; geam.

Anagrame

• clișat
• stâlci

Referințe

• DEX '98 via DEX online