monoclu
română
Etimologie
Din franceză monocle.
Pronunție
- AFI: /moˈno.klu/
Substantiv
| Declinarea substantivului monoclu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monoclu | monocluri |
| Articulat | monoclul | monoclurile |
| Genitiv-Dativ | monoclului | monoclurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- lentilă convexă, care se fixează în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere.
- pansament la un singur ochi.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.