ardoare

română

Etimologie

Din franceză ardeur < latină ardor.

Pronunție

  • AFI: /ar'do̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ardoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ardoare invariabil
Articulat ardoarea invariabil
Genitiv-Dativ ardorii invariabil
Vocativ ' '
  1. imbold lăuntric puternic care ușurează realizarea unei acțiuni.
    Ardoarea lui era demnă de admirat.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.