străduință
română
Etimologie
Din a (se) strădui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /strə.duˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului străduință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | străduință | străduințe |
| Articulat | străduința | străduințele |
| Genitiv-Dativ | străduinței | străduințelor |
| Vocativ | străduință | străduințelor |
- (rar) strădanie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.