pictor

română

Etimologie

Din latină pictor.

Pronunție

  • AFI: /'pik.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
pictor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pictor pictori
Articulat pictorul pictorii
Genitiv-Dativ pictorului pictorilor
Vocativ ' '
  1. artist plastic care se ocupă cu pictura.
  2. persoană care pictează.
    Un pictor de piesaje.
  3. (fig.) scriitor care descrie cu mare expresivitate diferite personaje, scene din viața socială sau din natură.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Compus din rădăcina pic- +‎ -tor. Confer pingō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pictor
m. Singular Plural
Nominativ pictor pictōrēs
Genitiv pictōris pictōrum
Dativ pictōrī pictōribus
Acuzativ pictōrem pictōrēs
Ablativ pictōre pictōribus
Vocativ pictor pictōrēs
  1. pictor
  2. (în latina târzie) șevalet

Cuvinte derivate

  • pictōrius
  • pictrix

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.