scenă

română

Etimologie

Din franceză scène, italiană scena < latină scaena.

Pronunție

  • AFI: /'sʧe.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scenă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scenă scene
Articulat scena scenele
Genitiv-Dativ scenei scenelor
Vocativ scenă scenelor
  1. parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile.
  2. teatru.
  3. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj.
  4. (fig.) loc unde se petrece ceva.
  5. (fig.) acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă.
  6. (concr.) compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje.
  7. (fig.) ceartă, ieșire violentă.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A pune în scenă = a regiza
  • A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate
  • (fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.)


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.