plastică

română

Etimologie

Din plastic.

Pronunție

  • AFI: /'plas.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plastică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plastică invariabil
Articulat plastica invariabil
Genitiv-Dativ plasticii invariabil
Vocativ plastică invariabil
  1. tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta.
  2. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.
  3. ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.