arhitectură
română
Etimologie
Din franceză architecture < latină architectura.
Pronunție
- AFI: /ar.hi.tek'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului arhitectură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arhitectură | invariabil |
| Articulat | arhitectura | invariabil |
| Genitiv-Dativ | arhitecturii | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- știința și arta de a proiecta și construi clădiri.
- Profesează arhitectura.
- stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri.
- felul în care este construit sau alcătuit ceva.
Sinonime
- 1: (înv.) arhitectonie, maimărie
Cuvinte derivate
- arhitect
- arhitectonic
- arhitectura
- arhitectural
- arhitecturare
- arhitecturat
Cuvinte compuse
- arhitectura calculatoarelor
- arhitectură peisagistică
Traduceri
știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.