arhitectură

română

Etimologie

Din franceză architecture < latină architectura.

Pronunție

  • AFI: /ar.hi.tek'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
arhitectură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arhitectură invariabil
Articulat arhitectura invariabil
Genitiv-Dativ arhitecturii invariabil
Vocativ ' '
  1. știința și arta de a proiecta și construi clădiri.
    Profesează arhitectura.
  2. stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri.
  3. felul în care este construit sau alcătuit ceva.

Sinonime

  • 1: (înv.) arhitectonie, maimărie

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • arhitectura calculatoarelor
  • arhitectură peisagistică


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.