amărătăciune
română
Etimologie
Din amărât + sufixul -ăciune.
Pronunție
- AFI: /a.mə.rə.təˈʧju.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului amărătăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amărătăciune | invariabil |
| Articulat | amărătăciunea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | amărătăciunii | invariabil |
| Vocativ | amărătăciuneo | invariabil |
Cuvinte apropiate
- amar
- amarnic
- amărăciune
- amărăluță
- amărăștean, amărășteancă
- amărâre
- amărât
- amărâu
- amărea
- amăreală
- amăreață
- amărel
- amărie
- amăriu
- amărî
- amărui
- amăruș
- amăruță
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.