bazilică
română
Etimologie
Din franceză basilique < latină basilica. Confer italiană basilica. De origine greacă βασιλικὴ στοά (basilikì stoá, "hală regală").
Pronunție
- AFI: /ba.zi'li.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bazilică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bazilică | bazilici/bazilice |
| Articulat | bazilica | bazilicile/bazilicele |
| Genitiv-Dativ | bazilicii/bazilicei | bazilicilor/bazilicelor |
| Vocativ | ' | ' |
- biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare.
- (la romani) edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Paronime
- bazileu, bazilisă
- bazilisc
Traduceri
nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.