basileu
română
Variante
Etimologie
Din franceză basileus, confer greacă βασιλεύς (basileus, „rege”).
Pronunție
- AFI: /ba.siˈleu/
Substantiv
| Declinarea substantivului basileu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | basileu | basilei |
| Articulat | basileul | basileii |
| Genitiv-Dativ | basileului | basileilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
- titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică.
- (ist.) titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă.
- titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu.
Sinonime
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.