împărat
română
Etimologie
Din latină imperātor, probabil prin latină populară *imperātus. Confer aromână ampirat, amirã și albaneză mbret.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pəˈrat/
Substantiv
| Declinarea substantivului împărat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împărat | împărați |
| Articulat | împăratul | împărații |
| Genitiv-Dativ | împăratului | împăraților |
| Vocativ | împăratule | împăraților |
- suveran (absolut) al unui imperiu.
- (fig.) stăpân, conducător.
Sinonime
Cuvinte derivate
- împăratul
- împărăteasă
- împărătesc
- împărătiță
- împărătuș
- împărățel
- împărăți
- împărăție
- împărățire
- împărățit
Cuvinte compuse
- iarba-împăratului
- împăratul-peștilor
Cuvinte apropiate
Traduceri
suveran absolut al unui imperiu
|
|
Etimologie
Din împăra.
Verb
- forma de participiu trecut pentru împăra.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.