împărat

română

Etimologie

Din latină imperātor, probabil prin latină populară *imperātus. Confer aromână ampirat, amirã și albaneză mbret.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pəˈrat/


Substantiv


Declinarea substantivului
împărat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împărat împărați
Articulat împăratul împărații
Genitiv-Dativ împăratului împăraților
Vocativ împăratule împăraților
  1. suveran (absolut) al unui imperiu.
  2. (fig.) stăpân, conducător.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • iarba-împăratului
  • împăratul-peștilor

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din împăra.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru împăra.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.