crai

română

Etimologie

Din slavă (veche) kralĩ („rege”) (Miklosich, Slaw. Elem., Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 80; Meyer 203; Berneker 573), din germană Karl: este numele lui Carol cel Mare considerat drept suveran prin autonomazie. Confer maghiară király, albaneză kralj, neogreacă ϰράλις (krális), turcă kiral (din maghiară).

Pronunție

  • AFI: /kraj/


Substantiv


Declinarea substantivului
crai
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crai crai
Articulat craiul craii
Genitiv-Dativ craiului crailor
Vocativ craiule crailor
  1. (astăzi poetic sau în basme) împărat, rege, domnitor.
  2. bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.