aventură

română

Etimologie

Din franceză aventure.

Pronunție

  • AFI: /a.ven'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aventură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aventură aventuri
Articulat aventura aventurile
Genitiv-Dativ aventurii aventurilor
Vocativ aventură aventurilor
  1. acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită.
  2. legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.