trecătoare

română

Etimologie

Din trecător.

Pronunție

  • AFI: /tre.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trecătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trecătoare trecători
Articulat trecătoarea trecătorile
Genitiv-Dativ trecătorii trecătorilor
Vocativ trecătoare trecătorilor
  1. persoană care este în trecere pe undeva.
  2. drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pas.
  3. (p.gener.) loc de trecere.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.