doi

română

Etimologie

Din latină *dui, duae.

Pronunție

  • AFI: /doj/ (forma masculină)
  • AFI: /'do.wə/ (forma feminină)


Numeral


Clase de numeral
Cardinal doi, două
Ordinal al doilea, a doua
Distributiv câte doi
Colectiv toți doi, toate două
Fracționar o jumătate, doime, jumătăți, doimi
Iterativ de două ori
Multiplicativ îndoit, dublu
  1. număr având în numărătoare locul între unu și trei.
    Sistemul de numerație binar este în baza doi.
    • Roman: II, ii
    • Arab: 2
  2. (cu valoare de num. ord.);
    Tomul doi.
  3. (intră în componența num. adverbial);
    A venit de două ori.
  4. (intră în componența num. distributiv);
    Plecau câte doi.
  5. (substantivat);
    Trei de doi.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • al Doilea Război Mondial
  • doi-dinți
  • doi-frați
  • Războiul celor Două Roze
  • vârsta a doua

Locuțiuni

Expresii

  • (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte
  • (fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat
  • Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede
  • A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea
  • A nu face nici doi bani = a avea o părere proastă


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
doi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doi '
Articulat ' '
Genitiv-Dativ ' '
Vocativ ' '
  1. cifră care indică numărul definit mai sus.
    A scris un doi pe tablă.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.