îndoială

română

Etimologie

Din a îndoi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.doˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndoială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndoială îndoieli
Articulat îndoiala îndoielile
Genitiv-Dativ îndoielii îndoielilor
Vocativ îndoială îndoielilor
  1. neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire.
  2. (rar) îndoire (a corpului).

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Fără îndoială = desigur, neapărat.

Expresii

  • A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur
  • A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi de ceva


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.