îndoire
română
Etimologie
Din a îndoi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.do'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndoire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndoire | îndoiri |
| Articulat | îndoirea | îndoirile |
| Genitiv-Dativ | îndoirii | îndoirilor |
| Vocativ | îndoire | îndoirilor |
- acțiunea de a (se) îndoi; împăturire; încovoiere.
- (înv.) îndoială.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.