încovoiere
română
Etimologie
Din a (se) încovoia.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ko.voˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încovoiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încovoiere | încovoieri |
| Articulat | încovoierea | încovoierile |
| Genitiv-Dativ | încovoierii | încovoierilor |
| Vocativ | încovoiere | încovoierilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.