doinire

română

Etimologie

Din a doini.

Pronunție

  • AFI: /dojˈni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
doinire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doinire doiniri
Articulat doinirea doinirile
Genitiv-Dativ doinirii doinirilor
Vocativ doinire doinirilor
  1. faptul de a doini; (concr.) doină.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.