doină

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ˈdoj.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
doină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doină doine
Articulat doina doinele
Genitiv-Dativ doinei doinelor
Vocativ doină doinelor
  1. poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.