doiniță

română

Etimologie

Din doină + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /dojˈni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
doiniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doiniță doinițe
Articulat doinița doinițele
Genitiv-Dativ doiniței doinițelor
Vocativ doiniță doinițelor
  1. diminutiv a lui doină; doinișoară.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.