întâmplător

română

Etimologie

Din a (se) întâmpla + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tɨm.plə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întâmplător
Singular Plural
Masculin întâmplător întâmplători
Feminin întâmplătoare întâmplătoare
Neutru întâmplător întâmplătoare
  1. (adesea adverbial) care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.